Cuvânt la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci - Pr. Andrei Mocanu

1. Nu fugi de orice cruce.

Omul de astăzi este învățat să evite tot ceea ce este greu: disconfortul, așteptarea, sacrificiul, responsabilitatea. Hristos ne arată însă că nu orice greutate este un rău. Uneori crucea ta este să rămâi lângă un om bolnav. Alteori este să-ți crești copiii cu răbdare, să îngrijești un părinte bătrân, să rămâi cinstit când ai putea câștiga prin compromis sau să ierți atunci când ai toate motivele omenești să te răzbuni. Nu te întreba numai: „Doamne, cum scap de această cruce?”, ci și: „Doamne, ce vrei să schimbi în mine prin ea?”

2. Fă-ți semnul Sfintei Cruci conștient, nu mecanic.

Facem semnul Crucii de mii de ori în viață și tocmai de aceea există pericolul să nu ne mai gândim la ceea ce facem. Crucea nu este un simplu gest religios. Atunci când îți faci semnul Crucii mărturisești că viața ta Îi aparține lui Hristos. Începând de astăzi, fă-ți semnul Crucii cu atenție: dimineața când te trezești, înainte de masă, înainte de a pleca la drum, înaintea unei decizii importante și seara înainte de culcare.

Nu purta Crucea doar la gât. Las-o să se vadă și în felul în care trăiești.

3. Înainte să răspunzi cuiva la mânie, privește spre Cruce.

O mare parte dintre rănile noastre de astăzi sunt provocate prin cuvinte. În familie, la serviciu și mai ales pe internet răspundem repede, dur și uneori fără posibilitatea de a mai retrage ceea ce am spus. Hristos, pe Cruce, nu răspunde urii cu ură. Când primești un mesaj care te rănește sau cineva te provoacă, nu răspunde imediat. Fă-ți semnul Crucii și lasă câteva minute între rană și răspuns.

Uneori, cea mai creștinească replică este aceea pe care ai ales să nu o dai.

4. Pune telefonul jos și ridică ochii spre cei de lângă tine.

Crucea este imaginea iubirii totale: Hristos Se dăruiește pe Sine pentru celălalt. Noi riscăm să trăim exact invers: suntem conectați cu oameni aflați la mii de kilometri și absenți din viața celor care stau lângă noi. Putem sta la aceeași masă, dar fiecare într-o altă lume, privind într-un ecran. Oferă familiei tale în fiecare zi măcar o jumătate de oră fără telefon. Ascultă-ți soțul sau soția. Vorbește cu copilul tău. Sună-ți părinții.

Uneori crucea pe care trebuie să o ridicăm este foarte simplă: să renunțăm la noi pentru a fi cu adevărat prezenți pentru celălalt.

5. Iartă pe cineva pe care îl porți de prea mult timp în suflet.

Pe Cruce, Hristos nu numai că suferă, ci și iartă. Poate că există în viața ta un om pe care îl porți de ani întregi în suflet printr-o ceartă, o nedreptate sau o rană. El poate că nici nu mai știe ce ți-a făcut, dar tu continui să porți povara. A ierta nu înseamnă să spui că răul a fost bun și nici să accepți din nou abuzul. Înseamnă să nu mai lași răul primit să-ți conducă inima. Pomenește astăzi la rugăciune numele unei persoane pe care încă nu ai reușit să o ierți.

Nu-l mai purta ca pe o rană. Pune-l înaintea Crucii lui Hristos.

6. Nu transforma crucea ta în centrul universului.

Suferința are o putere stranie: ne poate face să credem că nimeni nu suferă precum noi. Crucea lui Hristos ne învață însă să privim și spre durerea celuilalt. Chiar și atunci când treci printr-o perioadă grea, există cineva care are nevoie de un telefon, de o vizită, de o pâine, de o încurajare sau pur și simplu de cineva care să-l asculte. În săptămâna aceasta caută în mod concret un om care suferă și fă ceva pentru el.

Crucea devine mai ușoară atunci când, purtând-o pe a noastră, punem umărul și sub crucea altuia.

7. Taie din viața ta ceea ce te îndepărtează de Dumnezeu.

Crucea înseamnă și renunțare. Nu putem spune „da” lui Hristos fără să spunem „nu” unor lucruri.

Poate fi o patimă. O relație păcătoasă. Alcoolul. Pornografia. Jocurile de noroc. Bârfa. Minciuna. Ore întregi pierdute fără rost pe internet. O obișnuință despre care știm foarte bine că ne distruge sufletește. Creștinismul nu înseamnă numai să aprindem o lumânare, ci și să avem curajul de a scoate din viața noastră ceea ce ne desparte de Dumnezeu. ldentifică astăzi un singur lucru care te stăpânește și începe lupta cu el.

Nu poți ridica Crucea dacă ai mâinile ocupate cu lucrurile de care refuzi să te desprinzi.

8. Nu cere o viață fără probleme. Cere puterea de a nu-L pierde pe Dumnezeu în mijlocul lor.

Uneori ne imaginăm că Dumnezeu este cu noi numai atunci când lucrurile merg bine. Crucea spune contrariul. Dumnezeu poate fi prezent și în spital, și într-o pierdere, și într-un eșec, și într-o perioadă de singurătate. Credința nu ne promite o viață fără lacrimi, ci ne arată că nicio lacrimă trăită împreună cu Hristos nu este lipsită de sens. Când treci printr-o încercare, adaugă rugăciunii „Doamne, scapă-mă!” și această rugăciune: „Doamne, orice s-ar întâmpla, nu mă lăsa să mă despart de Tine.”

9. Împacă-te astăzi. Mâine nu ne este promis.

Sub Cruce înțelegem cât de scurtă este viața. Și totuși pierdem ani întregi fără să vorbim cu un frate, cu un părinte, cu un copil, cu un prieten. Așteptăm ca celălalt să facă primul pas. Așteptăm momentul potrivit. Așteptăm să ni se dea dreptate. Uneori însă momentul potrivit nu mai vine. Dacă există cineva cu care poți face un pas spre împăcare, nu amâna. Sună-l. Scrie-i. Spune simplu: „Nu vreau să mai trăim învrăjbiți.”

La umbra Crucii, întrebarea nu mai este cine a avut dreptate, ci dacă am știut să iubim.

Amintește-ți: după Cruce vine Învierea.

Acesta este poate cel mai important mesaj pe care trebuie să-l ducem acasă. Creștinismul nu este religia suferinței fără sfârșit. Crucea nu este ultima imagine a Evangheliei. După Vinerea Mare vine dimineața Învierii. De aceea, creștinul poate trece prin boală fără să creadă că totul s-a terminat. Poate pierde fără să-și piardă nădejdea. Poate plânge fără să deznădăjduiască. Poate cădea și se poate ridica din nou. Dacă astăzi treci printr-o perioadă grea, nu lua decizii definitive într-un moment de durere. Roagă-te, caută ajutor, vorbește cu cineva și continuă să mergi.

Nu știm cât va dura Golgota noastră. Dar știm că, pentru cel care rămâne cu Hristos, Crucea nu are ultimul cuvânt. Învierea îl are.

Un gând cu care să plecăm acasă

La praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Hristos nu ne cere să admirăm Crucea de la distanță. Ne cheamă să o așezăm în mijlocul vieții noastre.

Când trebuie să alegi între răzbunare și iertare - alege Crucea.

Când trebuie să alegi între egoism și jertfă - alege Crucea.

Când trebuie să alegi între compromis și adevăr - alege Crucea.

Când trebuie să alegi între deznădejde și nădejde - alege Crucea.

Iar când crucea vieții tale ți se va părea prea grea, nu uita: Hristos nu ne privește de departe cum ne purtăm crucea. El merge împreună cu noi